Produse naturiste de vanzare

ZONAREA VEGETAŢIEI LEMNOASE DIN ROMÂNIA



După poziţia latitudinală, spaţiul geografic românesc, cu climatul lui temperat, se încadrează, în linii mari, în zona pădurilor de foioase şi răşinoase din zona climatului temperat (zona pădurilor estivale) predominante fiind stepele şi silvostepele.
În ţara noastră, vegetaţia lemnoasă se încadrează în următoarea zonare climato-edafică :

A)      Zona alpină şi subalpină – situată la peste 1700 m altitudine, este caracterizată prin condiţii climatice şi edafice aspre, care permit existenţa unui număr limitat de specii lemnoase, în special arbuşti pitici şi târâtori, cum ar fi: smirdarul (Rhododendron myrtifolium), sălciile pitice (Salix retusa, Salix herbacea, S. reticulata), afinul de munte (Bruckentalia spiculifolia).
Către etajul inferior, se mai întâlneşte: ienupărul pitic (Juniperus sibirica), jneapănul (Pinus mugo), aninul de munte (Alnus viridis) ş.a.
B)                Zona forestieră – cuprinde regiunea montană, dealurile, podişurile şi arii mai reduse din zona de câmpie. Această zonă se divizează în funcţie de altitudine şi de specia care predomină în alcătuirea pădurii, astfel :
-  Etajul pădurilor de molid, situat între 800 şi 1750 m altitudine; specia de bază este molidul (Picea abies) care formează aici păduri pure; către partea inferioară a etajului apare şi bradul (Abies alba) precum şi câteva specii de foioase: fagul (Fagus sylvatica), mesteacănul (Betula pendula), iar dintre speciile arbustive întâlnim : socul roşu, salcia căprească, coacăzul de munte ş.a.
-  Etajul pădurilor de foioase are la rândul său câteva subdiviziuni :
1.    Subetajul pădurilor de amestec răşinoase + fag  - situat între 600 ÷1500 m, unde predomină: molidul şi fagul dar şi alte specii (bradul, mesteacănul, plopul tremurător, ulmul de munte, frasinul, paltinul de munte, aninul, pinul silvestru, alunul, păducelul, călinul, salba moale ş.a.)
2.    Subetajul pădurilor de fag - situat între 300 ÷1200 m, în care predomină făgete pure iar către limita inferioară a subetajului apar şi alte specii: carpen, paltin de munte, gorun, stejar, tei, soc, dârmoz ş.a.
3.    Subetajul pădurilor de gorun - situat în zona dealurilor, este alcătuit predominant din gorun (Quercus petraea). În amestec se mai întâlnesc: carpenul, jugastrul, mărul pădureţ, părul pădureţ, iar către baza subetajului: stejarul obişnuit (Quercus robur), gârniţa (Q. frainetto), cerul (Q. cerris)  şi teiul (Tilia sp.)
4.    Subetajul pădurilor de stejari  - situat predominant în zona de câmpie şi este alcătuit din: stejarul comun, cerul, gârniţa, iar în completare mai apar: jugastrul (Acer campestre), carpenul (Carpinus betulus), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), teiul (Tilia sp.), ulmul (Ulmus sp.), plopul (Populus sp.), frasinul (Fraxinus sp.), păducelul (Crataegus sp.), cornul (Cornus sp.)ş.a
C)     Zona silvostepei  face tranziţia de la zona forestieră la stepa lipsită de păduri. Aici se întâlnesc arborete răzleţe de stejar brumăriu (Q. pedunculiflora) şi stejarul pufos (Q. pubescens), alături de : jugastru (Acer campestre), ulm de câmp (Ulmus foliacaea), arţar tătărăsc (Acer tataricum), tei (Tilia sp), frasin (Fraxinus sp.), păducel (Crataegus sp.), corn (Cornus sp.), dârmoz (Viburnum sp.)ş.a.
D)   Zona stepei, caracterizată printr-un climat arid, cuprinde relativ puţine specii lemnoase, răspândite sporadic: stejarul pufos (Q. pubescens), stejarul brumăriu (Q. pedunculiflora), jugastrul (Acer campestre), mahalebul (Prunus mahaleb), mojdreanul (Fraxinus ornus), sălcioara (Eleagnus angustifolia), salcâmul (Robinia pseudacacia ) ş.a.
            E) Zona luncilor este alcătuită dintr-o vegetaţie intrazonală, cantonată în cuprinsul zonelor prezentate mai sus, pe văile râurilor. Predominant întâlnim: aninii (Alnus sp.), plopul alb şi negru (Populus alba şi P. nigra), sălciile (Salix sp.), velnişul (Ulmus laevis),  dudul (Morus sp.), frasinul (Fraxinus excelsior), călinul (Viburnum opulus)ş.a.

 
 
 
eXTReMe Tracker